Stephen King – Shining

(coperta primei ediții, preluată de pe Wikipedia: Cover artist – Dave Christensen, hardcover, editor Doubleday, gen: Gothic, Horror, data publicării: ianuarie 1977, 447 pagini)

Am citit prima oară ”Shining”, ca mulți alți amatori de literatură de suspans și horror de la noi, prin anii ’90 (tot în aceeași perioadă am văzut și cea mai cunoscută, poate, adaptare cinematografică a poveștii – cea regizată de Stanley Kubrick, cu Jack Nicholson în rolul principal) și de atunci am urmărit cu mare interes scrierile lui Stephen King. Și chiar dacă, ulterior, am citit romane care mi-au plăcut mai mult ca ”Shining” – primul exemplu care-mi vine în minte este ”It”  – povestea destrămării familiei lui Jack Torrance are un loc aparte în inima mea, întrucât este cea care mi-a făcut cunoștință cu un scriitor extraordinar, maestru al suspansului, capabil să te facă, prin felul cum scrie, să dai paginile, chiar dacă își tremură mâna de frică.  Frică?! O, da, căci povestea din ”Shining” te bagă bine de tot în sperieți. Am îndrăznit s-o recitesc recent doar fiindcă vroiam să mă pregătesc pentru continuarea poveștii – „Doctor Sleep” – anunțat să apară în toamna anului 2013.

(ultima ediție românească, Nemira, hardcover, traducător Ruxandra Toma, noiembrie 2012, 504 pagini, observați dantura perfectă a lui Jack Nicholson :))

 

Și dacă tot vom avea ocazia să aflăm, anul viitor, cum s-a maturizat puștiul Danny Torrance, haideți să ne reamintim povestea de groază prin care a trecut el, atunci când părinții săi îl duc să  îşi petreacă o iarnă, într-un hotel izolat din New England, numit ”Overlook”.

Tatăl său, Jack, este un scriitor aspirant și un profesor ratat – își pierduse catedra fiindcă își atacase un elev -, cu izbucniri violente de temperament și alcoolic, pe deasupra, care se angajează să păzească hotelul ”Overlook” în afara sezonului turistic, sperând că va reuși cu acest prilej nu doar să scrie un nou roman, ci și să se reconecteze cu familia sa.

Mama sa, Winnifred – „Wendy”, este o femeie puternică, ce încearcă să își susțină bărbatul în lupta dusă cu alcoolismul și, în același timp, să asigure un mediu adecvat pentru creșterea fiului care își adoră tatăl.

Nimic nu pare mai natural, mai normal, ca familia Torrance, asta până ce Danny și părinții săi ajung să petreacă o iarnă singuri, într-un hotel gol, aruncat în mijlocul pustiului.

O vorbă spune că ”Omul sfințește locul!”, însă în ”Shining”, este exact pe invers – hotelul transformă oamenii, și nu o face deloc în bine!

”Overlook” este un loc bântuit de spirite malefice, care încearcă să pună stăpânire  pe sufletul chinuit al lui Jack, iar singurul care le poate sta împotrivă este Danny. Ele știu asta, la fel și puștiul, care are puteri telepatice – așa-zisa strălucire (în limba engleză shining; de unde și titlul romanului) – ce-l ajută să perceapă natura sinistră a locuinței lor temporare.

Așa începe un joc înfiorător de-a șoarecele și pisica, în care cei răi au toate avantajele de partea  lor, inclusiv un tată care-și bea mințile până ce uită că are un fiu și o soție de protejat.

Vă las să descoperiți singuri ce rezultat are bătălia între bine și rău, dar vă avertizez că este una  înfricoșătoare, mai ales că se dă pe viață și moarte!